Dintr-odată peste câmp
S-a stârnit un rece vânt;
Prin suflarea răcoroasă
Însăși toamna-și face casă.
Iar întreaga șoricime
E surprinsă de vestire.
Șuiere și chițcăituri:
-Vine toamna, surioară!
-Vine toamna, frate dragă!
De urgență o ședință:
“-Potoliți-vă o clipă!
Fiindc-ar trebui să știe
Fiecare dintre noi
Sarcina care-i revine
Ca-ntr-o vreme de război.
Vor fi vânturi, vor fi ploi,
Ceață deasă, vai de noi!
Nu e timp de șagă,
Toată lumea are treabă!
Și cei mari, dar și cei mici,
Veți purcede înspre câmp,
De-o fi ploaie, de-o fi vânt.
Iar de câmpul nu-i bogat,
Toată lumea intră-n sat.
Și pornind cu mic, cu mare,
Pe la oameni gospodari
Veți pătrunde în hambare!”
Fluiere și chițcăituri
Se aud dinspre mulțime.
Cu vădită îngrijorare
Își ridică glasul tare:
“-Vai de voi dacă nu știți!
Eu v-am adunat aici,
Șoareci mari și șoareci mici,
Mințile să vă deschid.
Vine toamnă, vine frig!
Veți rămâne fără hrană,
De veți ține-o într-o hârjoană.
Din postura mea măreață,
Căpetenie semeață,
Dragii mei, eu nu admit
Să vă-ntoarceți fără pradă!”
Șuiere și chițcăituri
Se auziră înc-o dată,
Iară șoricimea toată
Se pornește la asalt!
Râsete și chițcăituri
Peste griul absolut,
Șoareci mari
Și șoareci mici.
Apreciază:
Apreciere Încarc...