Lipsa necazurilor, a grijilor duce la o viață plictisitoare (liniară!?), pe care mulți nu știu să o gestioneze. Binele prozaic îți oferă confort și atât. În rest, îți dă timp de gândit. Cu cât gândești mai mult, cu atât ești mai nefericit, mai nemulțumit. Invers, dacă ai avea „probleme” ai prețui liniștea, calmul, normalitatea… Cert e că, indiferent de situație, dacă vezi doar partea rea a lucrurilor, totul pare pierdut, deci închis… Din orice rău trebuie văzută raza, bucuria. Bucuria că ai viața asta fără cale de întors, fără pretenții absurde, viața ta, pe care sigur n-ar trebui să vrei să o schimbi cu a altcuiva, oricât de interesant ți s-ar părea din afară. Nu uita că cei mai mulți vor alte vieți, de obicei pe ale altora, fără a ști cât de greu poate fi altfel și că Dumnezeu dă fiecăruia exact cât poate duce. Unora mai mult, altora mai puțin, dar fiecăruia cât poate, nimic în plus, nimic în minus, exact atât cât trebuie. Pentru atât și trebuie să-I mulțumești în fiecare zi că ție ți-a dat cât trebuia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s