Am crezut întotdeauna că adevărul nu este de o parte ori de alta, că oamenii se încrâncenează să susțină adevărul lor, că așa cum văd ei lucrurile acum, așa trebuie să fie și nimeni altcineva nu are dreptate, că dreptatea e doar a lor. Dacă cineva este de altă părere e sigur din cealaltă tabără. În consecință, cine nu e de partea lor, e împotrivă. Câtă risipă de resurse, cât timp pierdut în a dovedi că doar adevărul lor există, că ceilalti, oricare ar fi ei, (parinți, frați) văd lucrurile greșit. Cu asta ne întâlnim astăzi, la tot pasul, cu jumătăți de adevăr susținute ba de unii, ba de alții, dar cu toții crezând că adevărul lor e mai bun. Și de-ar putea recunoaște că și ceilalți pot avea dreptate mare minune ar fi, s-ar putea convinge că lumea nu trebuie privită obtuz, că punctele de vedere pot fi divergente și discuțiile contradictorii pot realmente să contribuie la evoluție, or se preferă impunerea punctelor de vedere fără a se lua în calcul că ceilalți au ideile lor, propriile nevoi, diferite aspirații. Loc ar fi pentru multe credințe atâta timp cât nu s-ar ține morțiș să se demonstreze că dreptatea e de o singură parte. Astfel, pornindu-se de la susținerea cauzelor, luptând în numele adevărului se ajunge la distorsionare, rea-credință, minciună impusă ca adevăr absolut.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s