Puține lacrimi, albastru zâmbet,
Suflet împietrit de negre timpuri.
Gol umplut cu adânc imens pe fețe-ncremenite,
Zâmbet frânt din alte vise
Și soarele uitat la al său crepuscul
Mult praf de stele risipit, furtuni în ape tulburi.
Curg vorbe-n van, puține gânduri.
Fântâni de lacrimi izvorâte din străfunduri,
Tristeți uitate la hotar de abis.
Vin lacrimi revărsând să spele chipuri,
Se umplu inimi sângerii cu suave cânturi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s