Puține lacrimi, albastru zâmbet,
Suflet împietrit de negre timpuri.
Gol umplut cu adânc imens pe fețe-ncremenite,
Zâmbet frânt din alte vise
Și soarele uitat la al său crepuscul
Mult praf de stele risipit, furtuni în ape tulburi.
Curg vorbe-n van, puține gânduri.
Fântâni de lacrimi izvorâte din străfunduri,
Tristeți uitate la hotar de abis.
Vin lacrimi revărsând să spele chipuri,
Se umplu inimi sângerii cu suave cânturi.