Cu fiecare anotimp ce vine, întâlnim fericirea, bucuria regăsirii a ceva ce iubim deja. Îmbrăcăm haina schimbării ori de câte ori întâmpinăm noul. Deși iubim libertatea verii, pășim nerăbdători pe covorul întins de toamnă, ne afundăm pașii în el, ridicăm mâinile să prindem frunze-n zbor. Pregătim ghetele chiar de iarna întârzie. Așteptarea ei, dorul focului din cămin, fularul gros strâns în jurul gâtului ne încălzesc gândurile.
Sărbătorim cu fiecare fulg! Privirile strălucesc la țurțuri atârnând, iar, când aceștia încep să plângă, sperăm la primăvară… Ce tresărire, ce amestec, ce emoții, primăvara asta!😊 Și vântul, și ploaia, și-apoi mugurii, florile, parfumul, un dans continuu, un ritm permanent, emoție pură, viața ce vine iar…