💛Sub gene adormite tresaltă dulce vis,
Pierdut în zorii clipei, în ceața inimii.
Verde e cerul din priviri, albastru în depărtări,
Priviri ce se-oglindesc adânc în roua florilor…
Ochii-i închizi, să-mbrățișezi fantoma visului,
Spre alte lumi se-ndreaptă, n-o poți nicicum opri.
Sub pleoapa grea renasc frânturile de vis,
Cu degetele-ți albe ai vrea să le atingi,
Le prinzi, le strângi, în sân ți le strecori…
Picuri de rouă în zori, în irişi plini de dor💛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s