O, nouă, celor care,
Îmbrățişând pădurea,
Uităm ades copacul,
Strivindu-i floarea pură
Sub paşii noștri grei!
Oh, nouă, celor care
Iubim pădurea toată,
Dar am pierdut copacul,
Călcând mlădița-i nouă
Cu tălpile greoaie,
Uitat-am timpul în care
Pădurea întreagă
Copacul o-nălța!
O, lacrimi nouă,
Ce renasc copacul!