Oraşul

Oraș închis ce strângi
Cu brațe lungi
Făpturi la piept, ca fiii-ți
Liberi-n al lor cuget,
Dar sclavii tăi acum!
Tu dă-le libertatea
Spre vastele câmpii,
Pe drumuri șerpuite,
Spre munții falnici
Și-ale lor păduri
De secole bătrâne,
Spre țărmul mării, poate,
Pe plajele întinse,
Fierbinți, scăldate-n soare.
Oraș străin de oameni
Tu te numești acasă,
Dar casa ta e piatră
Și-i piatră lângă piatră,
Zid după zid.
Oraș prea plin de oameni
Străini între străini,
Dar căutându-și frații
La geamuri, prin vecini
Tu dă-le libertatea
De a merge mai departe
Înspre ale lor origini,
La malul mării, poate,
La muntele din ceruri
Ori la câmpia verde
În jos, pe firul apei
Adânc, spre rădăcini.