Oraș închis ce strângi
Cu brațe lungi
Făpturi la piept, ca fiii-ți
Liberi-n al lor cuget,
Dar sclavii tăi acum!
Tu dă-le libertatea
Spre vastele câmpii,
Pe drumuri șerpuite,
Spre munții falnici
Și-ale lor păduri
De secole bătrâne,
Spre țărmul mării, poate,
Pe plajele întinse,
Fierbinți, scăldate-n soare.
Oraș străin de oameni
Tu te numești acasă,
Dar casa ta e piatră
Și-i piatră lângă piatră,
Zid după zid.
Oraș prea plin de oameni
Străini între străini,
Dar căutându-și frații
La geamuri, prin vecini
Tu dă-le libertatea
De a merge mai departe
Înspre ale lor origini,
La malul mării, poate,
La muntele din ceruri
Ori la câmpia verde
În jos, pe firul apei
Adânc, spre rădăcini.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s