Și iartă-ți tu, copile, anii ce-ai pierdut
Iubind la întâmplare oameni ce-au trecut
Peste a ta iubire;
Ți-au smuls din suflet lacrimi
Ce tare te-au durut!
Iartă-ți, copile, anii
Când mult ai mai iubit
Oameni oarecare,
Ce suflet ți-au rănit
Călcându-ți apăsat
Iubirea tandră,
Râzând cu buze strâmbe
De lacrimile scurse
In hăul lumii
Apuselor iubiri
Dar care neîncepute
Pierit-au timpurii.