Îmi caut tot mai des
A mea copilărie
Și-o regăsesc vioaie,
În plina prospețime
A inocenței mele.
Nu moare niciodată
Acel copil naiv
Timid pășind spre lume,
Prea crud bietul copil
Mai zburdă și acum
Prin crânguri după fluturi,
Chiar în aceste timpuri
Înalță câte un zmeu;
Ușor mai plânge încă
Când nu-și leagă dorințe
Și tot cu ușurință zâmbește
Și-i naiv…
Iubesc prea mult copilul
Ce nu-i dezamăgit
De viață și de fapte,
Le ia așa cum sunt…
Rămâi aici, copile,
Cât inima îmi bate!
Rămâi în al meu suflet
Mereu
Aici e locul tău!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s