Ținut-ai mult genunchii
În țărâna neagră,
Văzut-ai doar pământul
Când lacrima-ți cădea,
Doar rugăciunea plânsă
Cerul atingea.
Te-au aplecat de umeri
Poveri după poveri,
Zâmbit-ai spre pământ,
Ruga-te-ai către cer,
Certat prea aspru, poate,
De dragi prea mult ție,
Cu degete-n țărână scriai
O rugăciune.
Rănit de unde
Nicicând nu te așteptai,
Privit-ai în pământ,
La cer tu te rugai.
Udat-ai  pământul
Cu lacrimile curse
Din răni adânc săpate,
Când cerul te cuprinse
Într-ale sale stele.
Frumosul suflet
Lumina îl străbate,
Rănit de mulți și toate,
Azi strălucește în noapte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s