Îl vezi pe Dumnezeu ca pe-o ființă,
Înțelept bătrân, ce drept șade în jilț.
La judecata mare dreptatea o împarte,
Pedepsindu-i aspru pe cei care au greșit.
Orb ești tu oare, nu-L vezi într-o-ntâmplare,
Nu simți iubirea care ades te înconjoară?
Iei bucuria vieții drept o nimica toată,
Nu-L zărești în clipele în care
E-un prieten bun, ce fericit te ascultă…
Poate este o floare, o pasăre ce cântă,
Și cerul fără pată,
Curcubeul ce vine dinspre soare,
E bucuria toată, care se revarsă
In tihna serii, când ești cu ai tăi acasă,
E pacea zilei și pâinea de pe masă,
Aste minuni sunt Însuși Dumnezeu.