Unde-s oamenii din lume?

Lume, huiet, zarvă mare,
Ei cu toții în picioare,
Drepți, puternici, plini de ei.
Ce cuvinte bine alese!
Ce discursuri învățate
Dinainte de-a le zice!
Înguste minți, suflete goale,
Dar strigând în gura mare
Că-s deosebiți, se pare.
Să tot fie…
Nu și pentru mine buni.
Bat toba sus și tare
Că pe toate le cunosc,
Dară mie mi se pare
Că puține lucruri pot.
Au vorbele croite
După chipuri spilcuite,
Iară sufletele,
Nespălate-n nicio zi.
Lume multă, gălăgie….
Forfotind și agitați,
Dând din mâini și preaslăvind
Merite care n-au fost.
Unde-s oamenii din lume?
Mă întreb adeseori,
Poate oamenii plecară,
La odihnă, că nu-i văz
Obosiți de a lor trudă,
Să-i ințeleagă pe… toți!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s