Băiețelul cu bobocii

Într-un sat uitat de lume
Șade un puști păzind bobocii.
Poartă o pălărie mare
Peste buclele bălaie,
Își trece mâinile murdare
Pe fățuca cu broboane
Și zâmbește cald spre soare.
Ochii ageri scânteiază,
El stă singur și visează
Cum arată marea lume,
Câte lucruri poate ascunde.
Că din cărțile văzute,
Lumea mare farmec are.
Și în fiecare seară,
În lumina palidă,
Pagină cu pagină,
Salturi face-n alte țări.
Vede orașe mărețe
Sau copii flămânzi și goi,
Vede scene din război,
Mame plânse și eroi.
Monumente învelite
În istorii.
Într-o zi încă în zori,
Din al său sătuc sărac
Pleacă înspre alte zări,
Să găsească în astă lume
Ce citise doar în cărți…
Anii repede s-au scurs,
Lumea-ntreagă a străbătut,
Învățat și om bogat,
Azi revine în al lui sat,
Să-și înalțe văzu-n cerul
Unde soarele răsare
Ca niciunde-n altă zare.
Dulce adie vântu-n locuri
Unde întâi-și deschise ochii.
Ce n-ar da acum să fie
Băiețelul cu bobocii!

2 gânduri despre „Băiețelul cu bobocii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s