Aproape în asfințit,
Înainte de cântatu-i,
Greierul trage puternic
Dintr-o frunză de tutun,
Soarele ușor se apleacă
În fața lunii argintii,
Stele colorate mii
Se ițesc pe bolta-naltă,
Greierul a sa ureche
Și-o ascute în firul ierbii,
Mânecile-și suflecă
Şi sălbatic cânt ridică,
Mâțele stau la pândă,
Șoarecii să-i înșface,
Prin tufișul din grădină,
Îmbufnat trece ariciul,
Liliacul dă din aripi
În vânăta înserare,
Fetele-și feresc podoaba,
Să n-o încurce… liliacul,
Bufnița lugubru râde
De albastre superstiții.
Fluturii bat din aripi
Pe la geamurile-nchise,
Agitat strigă țânțarul,
Vântul freamătă prin frunze,
Dulăul trezit din vise
Urlă amar amorul tainic.
Omul singur se retrage
În odaia-ntunecată,
Grijile adunate
Le cufundă adânc în noapte.
sursă foto: https://goo.gl/images/dqWUg4
mihaelahuma.com 