Înghețat-a inimi ura, care
A stins ușor focul iubirii,
A lui cenușă-i acum pusă
În vechi făraș, spre risipire
Şi rece trece ura, chipuri
De frați vrăjbiți fără vreun sens
De goana după idealuri
Ce ieri uneau aceleași piepturi
Azi separați, de neînțeles
Pe căi străine alunecând
Mărind distanțele absurd
În jalea mamei solitare
Ce-și strigă fiii rătăcind.
