M-am întors pentru o clipă
Multă vreme înapoi,
Ridicând cu pașii goi
Praful gros din uliță
Într-o zi cu soare-n față,
Alergând din drum spre casă,
Să beau apă din fântână,
Văd cocoșul în grădină
Dar și el mă sesizează,
Dă din aripi, se-ncordează
Și ai lui pinteni apăsat
Mi-i înfige-n omoplat,
Ciocul lui de-naripat
Mă lovește chiar în cap
Scap cu greu de furios,
Mă ridic uşor de jos,
O găsesc pe bunicuța
Și îi spun că-mi place supa,
Și la cină eu prefer
Zeama bună de cocoş.
Duios râde atunci bunica
Și îmi zice “N-are rost
Azi e vineri, draga mamei,
Și mâncăm supă de post.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s