Și-i spune viața morții triste
Fii blândă, moarte, cât eu sunt
Inima ce-mi umple pieptul
De bucurii pe acest pământ
Tu stai, așteaptă-ți rândul, moarte
Cât eu cutreier-n lung şi-n lat,
Iar când va fi să sune ceasul,
Tu stai să te odihnești măcar
Nu te grăbi să prinzi minutul,
Mai lasă-mi timp să am habar,
Că am trecut ușor prin anii
Când bucuria n-o vedeam
Și vreau să-ți zic, tu, moarte știrbă
Că-n ochii-ți negri am să privesc
Când la aceeași masă veche
Vom spune aceeași grea poveste,
Doar că venind în contrasens!
Doleanță
Publicat
