Doleanță

Și-i spune viața morții triste
Fii blândă, moarte, cât eu sunt
Inima ce-mi umple pieptul
De bucurii pe acest pământ
Tu stai, așteaptă-ți rândul, moarte
Cât eu cutreier-n lat și-n lung
Iar când va fi să sune ceasul,
Tu stai să te odihnești măcar
Nu te grăbi să prinzi minutul,
Mai lasă-mi timp să am habar,
Că am trecut ușor prin anii
Când bucuria n-o vedeam
Și vreau să-ți zic, tu, moarte știrbă
Că-n ochii-ți negri am să privesc
Când la aceeași masă veche
Vom spune aceeași grea poveste,
Doar că venind din dublu sens!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s