Chip trecut în dosul buzei
Atârnând până-n bărbie,
Ochii stinși se scurg în ceață
Inima, o amintire
A iubirilor trecute,
Azi sub frunze putrezite.
Își trăiește iarna vieții
Singur, trist, cu gând hoinar
La cireșii abia în floare,
Martori dragi iubirilor.
Greu duce singuratatea
Prin nămeții anilor,
Greu e dorul
De ninsoarea florilor
În mirosul primăverii
Ce nu vine, dar e vie,
Verde-crud în amintire,
Om bătrân cu tânăr dor.
Om bătrân
Publicat
mihaelahuma.com 