Om bătrân

Chip trecut în dosul buzei
Atârnând până-n bărbie,
Ochii stinși se scurg în ceață
Inima, o amintire
A iubirilor trecute,
Azi sub frunze putrezite.
Își trăiește iarna vieții
Singur, trist, cu gând hoinar
La cireșii abia în floare,
Martori dragi iubirilor.
Greu duce singuratatea
Prin nămeții anilor,
Greu e dorul
De ninsoarea florilor
În mirosul primăverii
Ce nu vine, dar e vie,
Verde-crud în amintire,
Om bătrân cu tânăr dor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s