Un micuț dezleagă lumea
Din al mamei sale glas
O descoperă frumoasă
Uneori plină de haz
Prima dată află râsul
De la dascălul matern
Îi răspunde când cu plânsul,
Când cu râsul,
Ori strigând din degețel
Se înalță de o șchioapă
Și-alergând prin lumea deasă,
Își croiește drum prin viață
Iute, poate, câteodată,
Alteori împiedicat.
Când tânăr-l arată oglinda
Mândră este mama lui
Are în a lui privire
A sa zestre moștenire
În bagaje adunate,
Multe daruri minunate.
Evoluție
Publicat
mihaelahuma.com 