Pentru că-mi plac tare mult relatările copiilor și nu pot să nu le împărtășesc pe cele pe care mi le aud urechile de la al meu, într-una din zilele când aveam o întreagă discuție despre importanța și calitățile extraordinare ale vinului în alimentație, cât și despre cultura românească și consumul de alcool în societate, și pentru că degustarea lichidului este strict interzisă copiilor, aceştia, totuși, având permisiunea Bisericii în ceea ce privește licoarea cu pricina, cel mic îmi descrie în termeni preciși atât gustul, cât și aroma rezultate în urma “examenului organoleptic”, pe care le-a sesizat când, în prag de sărbători, merge la biserică ca tot copilul bine-crescut și are dezlegare la băutura altfel interzisă. Așa că, după ce-mi spune că este încântat de gustul dulce-acrișor, că este benefic organismului consumat în cantități mici, că la biserică este servit cu lingurița cu care au mai fost serviți și alții, că nu este de acord cu așa ceva, adresează o rugăciune Divinității, pentru a-l feri de eventualele complicații, și-l aud deodată:
“- Bă, Iisuse, bă, te rog, schimbă și tu lingurița!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s