În vremea lui „A fost odată”
“N-a fost să fie” nu-ncăpea,
Iar cel dintâi, ca prin magie,
Povești duioase însuflețea.
Or, n-a știut „N-a fost să fie”
Să toarne picuri de magie
Pe foi nescrise de hârtie
Întoarse doar de vântul trist.
S-au aşezat anii grămadă
Și vremea de-acum era
Să vadă, poate, fiecare
În file galben colorate
Poveștile de altădată.
“N-a fost să fie” chiar n-afla
Ceva ce-ar fi putut să fie
Vreo pagină din viața sa
Şi merse trist altundeva.
„N-a fost să fie” pribegind
Singur, mâhnit, în vremea rea,
Adeseori îşi repeta:
“A fost odată după nori
Ascuns-o stea”.
