Mărul în pârg, iubirea noastră!
Aş vrea să muşc din fructul copt,
Să rup cu dinții o bucată,
Să mă îmbăt cu-al său sirop.
Mi-e greu să n-o mai ştiu întreagă,
Aşa că-mi țin pofta în loc,
Iubirea noastră-i neîntinată
Şi dulce cum e mărul copt.
Mereu aici, când eu te strig
Reverşi prinosul fericit
La rădăcina pomului
Ce poartă mărul aurit.
De toamne, ierni se vor ivi,
De tu n-ai mai putea să vii,
În amintiri voi prinde strâns
Mărul în pârg, dar neatins.
