Zorii bat pe la ferestre,
Păsările ciripesc,
Suflă vântul printre ramuri,
Pe sub gene vise cresc.
Îți răsare ziua-n față,
Dezgolind al său mister
Tu păşeşti în dimineață
Spre zenitul efemer.
Viața-i cântec şi e soare,
Iar de nori apar pe cer
Dans în ploaie colorează,
Când aceştia picuri cern.
Odă-nalță acestei zile,
În concretul arzător,
Să n-o pierzi în amintire
De-o zoreşti în al tău zbor.
Când al serii văl se-aşază
Pe umerii tăi uşor,
Lasă-ți pantofii la uşă,
Mâine să îi porți din nou.
mihaelahuma.com 