Omenie

Ai crezut că e puțin lucru să te iubesc,
Așa că m-ai înșelat.

Ai știut că-ți pot plânge durerile
Și durerile mie mi le-ai dat,

Ai vrut să-ți păstrez tainele
Și-n secret ale tale gânduri
Am ținut.

Ai ales să-mi dai în schimb
Usturătoarea trădare.

Mi-ai zis ” Sunt om
Şi mult te iubesc
Trebuie să mă crezi pe cuvânt!”
Știam că minți, dar am ales să te cred.

După tine au venit alți oameni
S-au furișat pe rând, unul câte unul
Și fiecare dintre ei mi-a spus despre bunăvoința lui…

Au dispărut când folos n-au mai aflat,
Lăsând în a lor urmă săracă omenie
Ideal uitat în dezolantă părăsire.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s