E soare cu dinți
Copacii goliți de poame și frunze
În vânt hibernal tresar,
Smulşi parcă din vise urâte.
Coroanele-şi pleacă
Sub crivăț ce bate cu șfichiul sălbatic,
Copacii goliți de poame și frunze
Suspină din ramuri sub biciul iernatic.
E soare cu dinți
Pământul sărac, fără roade,
Ascuns sub frunzele moarte,
Așteaptă norii să toarne
Omăt peste frunzele toate.
E soare cu dinți pe cerul de sticlă
Copacii goliți de poame și frunze
Cântă cu jale din ramuri,
Iarna e albă pustie și-i lungă.
Plânge pământul, plâng și copacii,
Soarele mușcă din norii de gheață
Dalbă e iarna, pustiu e pământul,
Goi sunt copacii de frunze și visuri.
