Boul și păpădia

7597DCFB-1D27-4D75-8818-2F458B3C9728Un bou distras
De-ale sale gânduri
Se rupe de cireadă
Și merge pe cărare.

Pe marginea cărării,
Rai de păpădii,
Ce-mpărățesc verdeața
Şi alte gingășii.

Boul le miroase
Și e încântat, se pare,
De atâta frumusețe
Ce i-a ieșit în cale.

Greoi își mișcă trupul,
Adânc el “cugeteaza”,
Doar colbul îl stârnește
În trecerea-i semeață.

Își face vânt cu coada,
Ca praful să-l alunge,
Să nu statornicească
Cumva pe al său cuget.

Prins încă-n gânduri,
Se abate din cărare,
Îndată se afundă
Prin câmp, printre petale.

Nu poate însă boul
Să-și schimbe a sa natură
Și nici nu întoarce capul,
Ca să privească-n urmă.

Colbul s-așază la locul său
În drum,
Alături, însă, în iarbă,
O păpădie slabă
Din balegă-și scoate
Suratele pe rând.

E drept să cred acum
Că ce nu te striveşte
Te întărește, oricum,
Și poate te ridică?

Pășise gânditor un bou
Într-o lume mare,
Dar nicio cugetare
Boul nu-l mai schimbă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s