– Șșșt, iubito, ascultă,
Te rog, ascultă-mi doar tăcerea.
Aşa vei înțelege
Multele simțiri!
– Spune-mi, iubite,
Spune-mi, mă iubești?
Tare aș vrea să aflu!
– Iubito, nu-mi stă în fire
Să pun în vorbe
Întreaga mea simțire.
Nu încape într-o carte,
Poate nici în zece.
– Nu din cărți, iubite,
Vreau să îmi vorbești,
Răspunde-mi, mă iubești?
– Să te iubesc?
Mă-ntrebi când mă cutremur
De numele-ți șoptesc?
Ascultă-mă, iubito,
Ascultă ce nu știu
În vorbe să-ți descriu,
Ascultă doar tăcerea.
– Iubitul meu!
Nu înțeleg tăcerea,
Nu deslușesc răspunsuri,
Nici sensurile ascunse,
Simțirile nespuse
Străine îmi par, de-n vorbe
Nu vrei să le rosteşti.
– Șșșt, iubito, ascultă,
Lasă-te atinsă de ale mele buze,
Tăcute, dar flămânde,
Și vei ghici-n săruturi
Sensuri ce în vorbe
N-ai să le găsești!
