Ochii tăi

A trecut aproape un an
De când nu te-am mai văzut,
Pun în gând icoana dragă-mi
Vrând parcă să nu te uit.

Vremea oare ți-a lăsat
Chipul tânăr, neîncercat
De-ale sale vijelii,
Ce sculptează chipuri vii?

C-a trecut o vară întreagă
Și-o înnegurată toamnă,
Iarna toată a șezut
Între noi doi îndelung.

Iar în vântul primăverii
Dorul meu a prins putere,
Din lăuntrul ființei mele,
Albăstrui și stinghere,
Răsărit-au două stele:
Ochii tăi umbriți de gene.

Un gând despre „Ochii tăi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s