Auzit-am Glasu-Ți, Doamne,
Prin graiul viu al unui om
Ce-a suferit întreaga viață
Și îmi spunea ca să mă scol.
N-am înțeles prea bine, Doamne,
Cum Tu mi-ai poruncit ca eu
Să mă ridic deasupra lumii,
Să cred în mine și să sper.
Eu nu văzut-am bucuria,
Orbită am fost de teama multă,
Dar, când Ți-am auzit povața,
Călcat-am în picioare frica.
Văzut-am omul îndeaproape
Și am înțeles că Tu ești el,
Iar eu sunt omul din oglindă,
Cum ea m-arată
Așa sunt eu.
