Zestrea

Îți scriu, copile,
Aceste simple rânduri,
Voind ca, în răstimpuri,
Să ți le amintești.

Iubește, fiul meu,
Lacrimă și zâmbet,
Tu caută-n adâncuri,
De vrei să le-nțelegi.

Bucură-l, copile, pe rău
La fel ca pe cel bun,
Nu știi ce zbucium,
Ce soartă înnegurată
Au scos din al său suflet
Tăciuni încinși acum.

Și iartă palma aspră,
Împinsă de mânie,
Sărută palma întinsă
‘Nainte să-i oferi,
Să-ți fie blândă vorba,
În schimb nimic
Tu să nu ceri.

Iubește-te, degrabă,
Mai mult ca pe oricine,
Dar nu uita că oricine
Poți fi chiar tu oricând.

Iubește, fiul meu,
Lacrimă și zâmbet,
Tu caută în adâncuri,
De vrei să le pătrunzi.

Îți las, copile, zestre
Această poezie,
Dă-o mai departe
Fiilor ce vin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s