Către lumină

Mi-am înecat plânsul în râs
Și am știut că râsu-i soare,
Iar lacrimile care au curs
În mări nespuse eu le-am dus,
Să-mi cadă valuri la picioare.

Iubit-am plinătatea vieții,
Goliciunea mi-am ascuns
De ochi avizi de rea tristețe,
De patimă și slăbiciuni.

Întorsu-m-am către lumină,
Din cerul nopții am pornit
Cu luna neagră într-o mână
Și soarele la răsărit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s