Mi-am înecat plânsul în râs
Și am știut că râsu-i soare,
Iar lacrimile care au curs
În mări nespuse eu le-am dus,
Să-mi cadă valuri la picioare.
Iubit-am plinătatea vieții,
Goliciunea mi-am ascuns
De ochi avizi de rea tristețe,
De patimă și slăbiciuni.
Întorsu-m-am către lumină,
Din cerul nopții am pornit
Cu luna neagră într-o mână
Și soarele la răsărit.
mihaelahuma.com 