Plângea în hohote un puști:
– N-am taică, scară, ca să urc,
Gutui s-adun, aș strânge-un sân,
De aș fi în vârf!
– N-ai scară, taică, să ridici,
Mergi în casă, să aduci
Un scaun, și ai să urci
Înalt pe trunchi.
Pe scaun piciul se-nălța
Fructe aurii strângea,
În barbă taica își râdea.
…
Tu câte scaune aduci
De cerul lumii să te-apuci
Și să cocoți pe bolta lui
Mărețe visuri?
De trebuie ca sus s-ajungi,
Pe câte scaune te urci?
Drawing credit: Victor-Gabriel Munteanu
Photo credit: Science Photo Library
