Mi-am urcat casa în lună,
Sunt cu stelele vecină.
Dulce casă, dulce casă…
Prinsă-n mreje de mătase.
Mă cobor pe-un fir de ață
Doar când setea mă apasă,
Printre pietre, spre izvoare,
Pe pământ, să mai știu oameni.
Dorul lumii nu mă lasă
Să-mi strâng colbul de prin casă.
Lume dragă, lume dragă,
Care zaci în a mea fire,
Lasă-mă să fiu pe-acasă,
Să-mpart vise cu vecine.
Eu mă-nalț în idealuri,
Ele-mi toarnă fericire.
Dulce casă-n raza lunii…
Am să dau ce este al lumii,
Timp.
Și zâmbet.
Ție, suflet!
