Vis de iarnă

Pășeam în doi prin anotimpuri,
Când iarna ne-a surprins
Deodată așa de intimi.
Ne-a dat binețe apoi,
Iar cerul a surâs
La ceasul dimineții,
Atât ne-a fost de ajuns.
Ne-a fost sublim amorul
Și binecuvântat de fulgi.

Pășeam în doi prin iarnă,
Iarna ne-ndrăgea,
Nu contenea să ningă
Cu fulgi de catifea.

Trecut-au ierni de atunci,
În tihnă viața ni s-a scurs,
Purtăm pe creștete acum
Coroane de zăpezi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s