Îți spun, prietene, că astăzi
Vremea e tot mai plânsă
Într-un oraş poate mai trist
Decât acela pe care l-ai descris.
Cavoul despre care
Vorbit-ai odinioară
S-a-nchis deasupra noastră,
Și-i negură ca în vis morbid.
Şi plânsul mă cuprinde azi,
Cum pe tine te podidea
Pe timpuri,
Căci vii umblăm pe afară,
Dar morți parcă ieşiți
Din plumburiu cavou
Despre care-ai scris.
Îți scriu, prietene,
Din ceața vremii mele,
Amurgul mă-nfioară,
E rece şi tot trist.
Tot fără soare-i timpul,
Doar umbre şi pustiu,
Opac e cerul
Peste această zare
Şi poate-i alt plâns,
Dar totuşi e pustiu
La fel ca în cavoul
Despre care-ai scris.
Bacovia, poetul,
Oraşul cenuşiu,
Trăieşti prin mine astăzi,
Iar eu te am în vene
Şi ceru-i vinețiu.
