Anotimpuri

Năstrușnică în primăvară,
Copilandra buclucașă,
Pas zglobiu în raza vieții,
Vânt suflând deasupra sorții.

Sânii-i coc în buza verii,
În livezi îşi lasă merii,
Roade dulci scăldând în soare,
Clopote răsună-n zare.

Când, mustind în pragul toamnei,
Doina-și cântă arzător,
Firul ierbii îi şopteşte
Că-i sub bruma anilor.

Iată, pe nepusă masă,
Târziu, pe la ceasul serii,
I se arată-n pragul casei,
Cu puzderie de sloiuri,
Fiica cea din flori a morții.

Timpul său e-n iarna vieții,
Tot mai rece, tot mai plânsă,
Îngenunchind pe oricine
O găsește la răscruce.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s