Cântec de iubire

Știu că, deși iubesc soarele până la nebunie,
O singură rază îmi este de-ajuns.
Mai curată nebunie ar fi ca,
Urmând glasul nestăvilitei mele inimi,
Să ajung până acolo încât să-l cuceresc,
Făcându-l să-mi topească amorul
În clocotul unei secunde de tandrețe,
Sfârșită-nainte de a fi.

Știu că norii sunt aducători de viață
Și iarăși iubesc!
Dar tot ce am nevoie este miracolul ploii,
Pe care, dacă l-aș urmări până la nori,
M-aş stinge într-un fulger
Și-ndată iubirea s-ar risipi.

Știu că iubesc o floare
Încă din mugurul plesnind în raza de soare,
Apoi în muget de ploaie și-n vis.
Oh, vremelnică este!
Să-i grăbesc moartea culegând-o
Nu are rost, îmi tot zic,
Aşa că o iubesc în tăcere,
Îi las de la mine un timp.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s