– Hei, fetițo! Vino, apropie-te!
Haide! Să nu-ți fie teamă!
Așa, stai să-ți îndepărtez din colțul gurii…
Ce-i asta? O firimitură. Gata, uite, am luat-o!
Ce ascunzi în mână?
Un fir de iarbă, să-l dai după deget inel?
Așază-te o clipă! Stai să vorbim!
Ești speriată. Văd asta la tine-n privire.
Ți-e sete, copilă? Ah, nu știi cine sunt!
Iartă-mi intrarea… Vezi tu? Eu te știu.
Nu, nu sunt vreo-nchipuire.
Sunt eu, doar că mă uit la tine și nu știu cum să-mi spun.
Stai, să-ți așez șuvița zburlită de vânt!
Ha! Ha! Ha! Ai fața murdară!
Nu, nu vreau să te supăr. Îmi pari grozavă.
Uite, am aici o batistă! Așa! E mai bine.
Îmi eşti tare dragă!
Ochii mei îți par o oglindă?
Ei, lasă, acum vreau să-ți spun, da, să-ți spun că eu sunt aici, mda, sunt… În fine, sunt aici, dar cine sunt?
Ah, stai! Lasă-mă să-ți văd genunchii!
Ce-s astea, julituri? De mult le uitasem.
Te dor? Nu-mi spune!
Mi-e dor de joacă.
De ce plângi? Te-ai rătăcit?
Haide, să nu-ți fie teamă! Ne-am regăsit!
mihaelahuma.com 
👍
ApreciazăApreciază