Zestrea

Îți scriu, copile,
Aceste simple rânduri,
Voind ca, în răstimpuri,
Să ți le amintești.

Iubește, fiul meu,
Lacrimă și zâmbet,
Tu caută-n adâncuri,
De vrei să le-nțelegi.

Bucură-l, copile, pe rău
La fel ca pe cel bun,
Nu știi ce zbucium,
Ce soartă înnegurată
Au scos din al său suflet
Tăciuni încinși acum.

Și iartă palma aspră,
Împinsă de mânie,
Sărută palma întinsă
‘Nainte să-i oferi,
Să-ți fie blândă vorba,
În schimb nimic
Tu să nu ceri.

Iubește-te, degrabă,
Mai mult ca pe oricine,
Dar nu uita că oricine
Poți fi chiar tu oricând.

Iubește, fiul meu,
Lacrimă și zâmbet,
Tu caută în adâncuri,
De vrei să le pătrunzi.

Îți las, copile, zestre
Această poezie,
Dă-o mai departe
Fiilor ce vin.

În aer

Nici pe pământ,
Nici în cer,
În aer!

Disperat, debusolat

Nici pe pământ,
Nici în cer,
În aer!

Trăiești suspansul
Unui film străin
Frica nu te lasă să respiri
Aer!

Aripile îți sunt frânte
Ai nevoie de concret,
Te lași în jos?
Fără gravitație,
Ești în aer!

Visele te ridică la cer,
Agață-te de ele
Învinge teama, urcă!
Nu poți.
Nu poți să respiri
Aer!

Disperat, dezorientat

Nici sus, nici jos,
În aer!
Creează magie!

Levitație.

Deasupra lumii

Auzit-am Glasu-Ți, Doamne,
Prin graiul viu al unui om
Ce-a suferit întreaga viață
Și îmi spunea ca să mă scol.

N-am înțeles prea bine, Doamne,
Cum Tu mi-ai poruncit ca eu
Să mă ridic deasupra lumii,
Să cred în mine și să sper.

Eu nu văzut-am bucuria,
Orbită am fost de teama multă,
Dar, când Ți-am auzit povața,
Călcat-am în picioare frica.

Văzut-am omul îndeaproape
Și am înțeles că Tu ești el,
Iar eu sunt omul din oglindă,
Cum ea m-arată
Așa sunt eu.

Ochii tăi

A trecut aproape un an
De când nu te-am mai văzut,
Pun în gând icoana dragă-mi
Vrând parcă să nu te uit.

Vremea oare ți-a lăsat
Chipul tânăr, neîncercat
De-ale sale vijelii,
Ce sculptează chipuri vii?

C-a trecut o vară întreagă
Și-o înnegurată toamnă,
Iarna toată a șezut
Între noi doi îndelung.

Iar în vântul primăverii
Dorul meu a prins putere,
Din lăuntrul ființei mele,
Albăstrui și stinghere,
Răsărit-au două stele:
Ochii tăi umbriți de gene.

Am râs, am plâns

Am râs, am plâns și am dansat
Pe scena vieții mele,
Din când în când eu am cântat
Vioaie cânturi sau de jale.

Am râs, am plâns și am iubit
Și dealuri, și vâlcele,
Adeseori eu am urcat
Pe munți, s-ajung la stele.

Am râs, am plâns și am chemat
De-a lungul vieții grele
Iubiri care s-au înălțat
Deasupra firii mele.

Am râs, am plâns, dar am știut
Că dincolo de stele
Sunt visele care se-aprind
Mai tare decât ele.

Să fiu vară

În plină vară aș vrea să mor
Simțind mireasma florilor,
Iar fluturii să-mi umble-n păr,
Să zbor aidoma gâzelor.

Lasă-mă, vară, în amintiri,
C-am fost eu cerul azuriu,
Cu soare tare arzător
Și ploaie caldă, uneori.

Șoptește-mi, vară, vântul cald
În toate spicele din lan,
Dă-mi floarea galbenă cunună
Și curcubeul într-o mână.

Dă-mi, vară, noapte minunată,
Și luna să mi-o prind în bată,
Dă-mi, vară, fluier care sună
Doar cântecul de voie bună.

Să mor aș vrea în plină vară,
Să-mi cânte greierii din iarbă
Și toate păsările lumii
La mine-n poală să se adune.

În noaptea caldă, înstelată,
Să fiu eu vară, tu, o fată,
Să mă scufund în raza lunii,
Tu să răsari pe cerul lumii.

Poezia

“Nu-ți fie milă”, el mi-a spus.
“Nu-mi este milă”, i-am răspuns.

Stătea străinul obosit,
În colțul străzii părăsit.
O vorbă îmi cerșise doar,
I-am dat din suflet tot ce aveam,
Și viața lui mi-a povestit.
Amarul însă-și îneca
În sticla grea din mâna sa,
Dar mă rugă duios, plângând,
O clipă doar să-l mai ascult.
M-am așezat mai binișor
Pe caldarâm, lângă acest domn
Învins de patimi și pălind
La dulci și triste amintiri.

“Te rog, domniță, ai răgaz
Să-ți dau răspuns la al tău surâs
Vreo două versuri ce le-am scris
Demult, dar astăzi le recit
Dintr-al meu gând?”

În locul său, pe trotuar,
În rime calde se înălța
Tânărul om ce a fost odată,
Îndrăgostit de o simplă fată.
Cum eu stăteam în fața lui,
O însufleții fără să știu.

“Nu-ți fie milă”, iar mi-a zis.
“Nu-mi este milă”, i-am răspuns.

“Îți dau, fetiță, ție azi
Poezia de… altădat’”

Am plâns
Și am plecat.

Mergeam plângând…